Definita cuvantului vânătorime
VÂNĂTORÍME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vânătorime
1 nume de persoana de origine turca (pronume personal gen masculin nr singular)
2 specie de gandac extrem de veninos
3 organul de inmultire la gandaci Vezi definitia »
LARIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări acvatice palmipede: pescărușii. (< fr. lariformes) Vezi definitia »
OSPEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de oaspeți. – Oaspete + suf. -ime. Vezi definitia »
patruzecíme, patruzecími, s.f. (înv.) 1. a patruzecea parte dintr-un întreg. 2. păresimile (sărbătoare religioasă). Vezi definitia »
ARZÍME s. f. (Rar) Febră mare. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -ime. Vezi definitia »