ștrapáț, ștrapáțuri, s.n. (reg.) 1. muncă, osteneală; alergătură. 2. (în loc. adj.) de ștrapăț = a) (despre oameni) de corvoadă; b) (despre obiecte) de dârvală. Vezi definitia »

OSPÉȚ s. n. v. ospăț. Vezi definitia »

GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaș, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec. Vezi definitia »

BÂȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită o mișcare rapidă și nervoasă (într-o parte și în alta). [Var.: bâța interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

secăréț², secăreáță, adj. (reg.; despre lanurile de grâu) prin care a crescut secară; (despre boabele de grâu) amestecat cu secară, secăros, secărit. Vezi definitia »