BIBÁZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. – Fr. [acid] bibasique. Vezi definitia »

SILÉNIC, -Ă, silenici, -ce, adj. (Rar) (Ca) de silen. – Silen + suf. -ic. Vezi definitia »

MENȘEVÍC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din rus. menșevik. Vezi definitia »

ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. Vezi definitia »

ELÉCTRIC, -Ă, electrici, -ce, adj. Care aparține electricității, privitor la electricitate, care produce sau are energie legată de prezența electricității. ◊ (Adverbial) Aparat care funcționează electric. ◊ Energie electrică = energie proprie câmpurilor electrice, cantitate de electricitate; (impr.) electricitate (1). Lumină electrică (și substantivat, f.) = sistem de iluminație în care sursele de lumină sunt alimentate cu energie electrică. – Din fr. électrique. Vezi definitia »