HOMOCROMÍE s. f. 1. adaptare a culorii unor animale (reptile, pești, insecte) la mediul înconjurător. 2. proprietate a două tipuri de celule ale glandelor salivare de a lua aceeași culoare cu colorantul. (< fr. homochromie) Vezi definitia »

NEURANEMÍE s. f. anemie a centrilor nervoși. (< fr. neuranémie) Vezi definitia »

ORNITOLOGÍE s. f. ramură a zoologiei care tratează despre păsări. (< fr. ornithologie) Vezi definitia »

LEUCOPLACHÍE s.f. (Biol.) Leucoplazie. [Pron. le-u-, gen -iei. / < germ. Leukoplakie, cf. gr. leukos – alb, plax – suprafață plată]. Vezi definitia »

GLICOZURÍE s.f. Prezența glucozei în urină în cazul când bolnavul suferă de diabet. [Gen. -iei. / < fr. glycosurie, cf. gr. glykys – dulce, ouron – urină]. Vezi definitia »