AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Din ajuta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

ADÂNCITÓR, adâncitoare, s. n. Sculă așchietoare pentru prelucrarea suprafețelor frontale plane, conice, cilindrice, profilate. – Adânci + suf. -tor. Vezi definitia »

EXSICATÓR s. n. aparat de laborator dintr-un vas de sticlă cu un capac ce se poate închide ermetic, pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor. (< fr. exsiccateur) Vezi definitia »

CLĂTINĂTÓR, -OÁRE, clătinători, -oare, adj. Care (se) clatină. – Din clătina + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești. [Var.: humór s. n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. humour. Vezi definitia »