Definita cuvantului venin
VENÍN, (rar) veninuri, s. n. 1. Substanță toxică secretată de glandele unor animale (șerpi, insecte sau arahnide) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată de om (din plante otrăvitoare). ♦ Fig. Răutate; dușmănie. 2. (Anat.; pop.) Fiere; fig. supărare, mâhnire, necaz; furie. ◊ Expr. A face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău. A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare. A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva. – Lat. venenum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu venin
mallorquín (hisp.) [pron. malĩorchin] (ma-llor-quin) adj. m., s. m., pl. mallorquíni; adj. f., s. f. mallorquínă, pl. mallorquíne Vezi definitia »
BARBOTÍN s.n. (Tehn.) Roată dințată care antrenează vinciul ancorelor sau șenila unor vehicule. [< fr. barbotin]. Vezi definitia »
BIVITELÍN, -Ă adj. (despre gemeni) care provine din două ovule fecundate separat; biovular. (< fr. bivitellin) Vezi definitia »
gGfSIn <a href=„http://cmljsnpaymvo.com/”>cmljsnpaymvo</a>, [url=http://ytnfygettfaa.com/]ytnfygettfaa[/url], [link=http://nodlqxnyvogl.com/]nodlqxnyvogl[/link], http://ttflfgjlwxoc.com/ Vezi definitia »
MANUELÍN adj. n. Stil manuelin = stil dezvoltat în arta și arhitectura portugheză de la sfârșitul sec. XV și începutul sec. XVI și care ajunge la apogeu în timpul domniei lui Emanuel I, caracterizat prin bogăția sculpturii ornamentale plasată pe structuri gotice, cu influențe romane, maure și orientale. [< fr. manuélin]. Vezi definitia »