ORDONÁNȚĂ s. f. I. 1. dispoziție scrisă care emană de la o autoritate (administrativă). ♦ ~ de plată = dispoziție de plată a unei sume. 2. act legislativ al unui guvern. 3. (jur.) hotărâre judecătorească dată în proceduri cu caracter urgent. II. (în vechea armată) soldat în serviciul personal al unui ofițer. III. mod de dispunere a elementelor unei compoziții arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etc. (< fr. ordonnance) Vezi definitia »

cómină, s. f. – Tescovină, drojdie. Sb. kǒmina, bg. kómina (DAR). Vezi definitia »

TETÍNĂ s. f. piesă de cauciuc, găurită la un capăt, care imită sfârcul mamelei, atașându-se la biberon. (< fr. tétine) Vezi definitia »

PERIPLEURÍTĂ s.f. Inflamație a țesutului dintre pleura parietală și peretele toracic. [Cf. fr. péripleurite]. Vezi definitia »

MÓXĂ s.f. v. moxa. Vezi definitia »