pogoneáscă adj. f. (reg.; în sintagma) prăjină pogonească = unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol (6 prăjini pătrate). Vezi definitia »

TÉRNĂ s. f. combinație de trei elemente. ♦ (mat.) ~ de referință = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale. ◊ (la loto) grup de trei numere câștigătoare pe aceeași linie orizontală. (< fr. terne) Vezi definitia »

SEMICADÉNȚĂ s. f. (muz.) încheiere a unei mișcări armonice pe acordul dominantei sau, uneori, al subdominantei. (< it. semicadenza) Vezi definitia »

secerúică, secerúici și secerúice, s.f. 1. (pop.) seceră mică, secerea, secerățică. 2. (reg.; la pl.) numele a două plante erbacee: a) iarbă-lăptoasă. b) amăreală. 3. (reg.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerea, săbiuță, săbioară. Vezi definitia »

SÉLVĂ, selve, s. f. Pădure ecuatorială (virgină) veșnic verde, care acoperă bazinul Amazonului. – Din sp., port. selva, fr. selve. Vezi definitia »