MÁNTĂ, mante, s. f. (Înv.) Mantie. – Din fr. mante. Vezi definitia »

GÁNGĂ, gange, s. f. Partea sterilă (care se îndepărtează) dintr-un zăcământ metalifer. – Din fr. gangue. Vezi definitia »

ECHIVALÉNȚĂ s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație etc.; însușirea a tot ceea ce este echivalent. ♦ (Log.) Relație între două enunțuri care sunt sau adevărate, sau false împreună. 2. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. 3. (Med.) Simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. ♦ Denumire a manifestării patologice la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. [Cf. fr. équivalence, it. equivalenza]. Vezi definitia »

GHERGHÍNĂ, gherghine, s. f. Plantă erbacee perenă cu tulpina înaltă, cu flori mari, de culori și forme variate, cultivată ca plantă decorativă; dalie (Dahlia cultorum). – Din germ. Georgine. Vezi definitia »

MICROSTRUCTÚRĂ s.f. 1. Structura unui corp solid, așa cum apare la examinarea cu microscopul. 2. (În sociometrie) Relațiile între membrii unor microgrupuri. [< fr. microstructure]. Vezi definitia »