tínă (-ni), s. f. – Noroi, nămol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s. f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni). Vezi definitia »

LINOXÍNĂ s. f. substanță rășinoasă prin polimerizarea uleiurilor nesaturate, la fabricarea linoleumului. (< fr. linoxyne, germ. Linoxyn) Vezi definitia »

BARBACÁNĂ s. f. 1. lucrare de fortificație care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăți etc. 2. deschidere înaltă și îngustă în zidul unui turn, al unui coridor. 3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora. (< fr. barbacane) Vezi definitia »

CRISOIDÍNĂ s.f. Colorant bazic galben, preparat plecând de la anilină, care se folosește pentru colorarea pieilor și a hârtiei, precum și în fotografie pentru impregnarea gelatinei în scopul opacizării emulsiei fotosensibile. [Pron. so-i-. / < germ. Chrysoidin]. Vezi definitia »

JILĂVEÁLĂ, jilăveli, s. f. Umezeală, reveneală. – Jilăvi + suf. -eală. Vezi definitia »