CONVÉNT, conventuri, s. n. 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3. Adunare generală a francmasonilor. – Din lat. conventus, fr., engl. convent. Vezi definitia »

CORIGÉNT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens) Vezi definitia »

RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant. Vezi definitia »

INFAMÁNT, -Ă adj. Care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonorarea; degradant, dezonorant; infamator. [Cf. fr. infamant, it. infamante]. Vezi definitia »

ASISTÉNT, -Ă I. adj. prezent, de față (la ceva). II. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator. ♦ ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară. (< fr. assistant, germ. Assistent) Vezi definitia »