Definita cuvantului voinic
VOINÍC, -Ă, voinici, -ce s. m., adj. I. S. m. 1. Tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț. ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (Înv.) Soldat, ostaș. II. Adj. (Despre oameni) Bine făcut, robust, viguros, vânjos. – Din bg., scr. vojnic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu voinic
BRAHMÁNIC, -Ă adj. referitor la brahmani; brahman (I). (< fr. brahmanique) Vezi definitia »
CONCÍCLIC, -Ă adj. (despre puncte) care se află pe același cerc. (<it. conciclico) Vezi definitia »
CRISTALOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la cristalografie. [< fr. cristallographique]. Vezi definitia »
TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -ce, adj. (Pop.) Care cere multă trudă; foarte obositor, extenuant, epuizant. ♦ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – Din sl. trudinu. Vezi definitia »
PLANCTÓNIC, -Ă adj. referitor la plancton, care formează planctonul. (< fr. planctonique) Vezi definitia »