Definita cuvantului voinic
VOINÍC, -Ă, voinici, -ce s. m., adj. I. S. m. 1. Tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț. ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (Înv.) Soldat, ostaș. II. Adj. (Despre oameni) Bine făcut, robust, viguros, vânjos. – Din bg., scr. vojnic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu voinic
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. Vezi definitia »
POLITÓPIC, -Ă adj. (despre afecțiuni) cu localizări multiple. (< fr. polytopique) Vezi definitia »
LECRIC, s. (Reg.) Suman. Vezi definitia »
CALENDARÍSTIC, -Ă adj. Referitor la calendar; făcut potrivit calendarului. [< calendar + -istic]. Vezi definitia »
ÁTIC2, -Ă, atici, -e,, adj. Caracteristic Aticei antice sau locuitorilor ei. ◊ Expr. Frumusețe atică = frumusețe perfectă. – Fr. attique (lat. lit. atticus). Vezi definitia »