némeș², némeșă, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care făcea parte din rândul nemeșilor, care aparținea nemeșilor; de famile boierească, de neam mare, nobil. 2. (adj.) de dimensiuni potrivite; frumos. 3. (s.m.) nobil maghiar (mic sau mijlociu); stăpân de pământ mult, fără titluri nobiliare; boier. 4. (s.m. la pl. art.) nobilime maghiară mică și mijlocie. 5. (s.m. pl.; reg.) papuci. Vezi definitia »

TUIÉȘ, -Ă, tuieși, -e, adj. (Reg.) Țicnit, smintit; zăpăcit. – Cf. tehui. Vezi definitia »

gădáș, gădași, s.m. (reg.) animal rozător. Vezi definitia »

IÚREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iúrăș, (înv.) iúruș s. n.] – Din tc. yürügüș. Vezi definitia »

POSTÍȘ, -Ă adj. (Despre păr, dinți etc.) Fals, artificial. [< fr. postiche]. Vezi definitia »