Definita cuvantului voinicesc
VOINICÉSC, -EÁSCĂ, voinicești, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ◊ Luptă voinicească (și substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (Înv.) Ostășesc. II. S. f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu voinicesc
DONJUANÉSC, -Ă adj. Cu caracter de donjuanism; de donjuan, de seducător. [Pron. -ju-a-. / < fr. donjuanesque]. Vezi definitia »
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc. Vezi definitia »
pleósc interj. – Imită zgomotul produs de baterea din palme, de bici sau de bălăcit. – Var. pliosc; pleasc (imită zgomotul făcut de limbă). Creație expresivă, cf. fleașc, trosc, sl. pljuskŭ „zgomot”, sl. pleskati „a bate din palme” (Cihac, II, 264), bg. pljaskam. – Der. pleoscăi, vb. (a bate din palme; a plesni, a pocni); plescăi (var. plescăni, mr. plăscănescu, plăscănire), vb. (a pocni din limbă), cf. sb. pljeskati, bg. pljuskam, pleskam (după Miklosich, Slaw. Elem., 36 și Conev 86, rom. ar veni din bg.); ple(o)scăit, s. n. (aplaudare, bălăceală, plesnit de limbă); pleoscăniță, s. f. (rostopască, Chelidonium); pleoști, vb. (a se lăbărța, a se turti, a se strivi; a se deprima), cf. bleojdi, sb. pljostiti, rus. pljustiti (după Cihac, II, 264, rom. provine din sl.), lat. plautus, plotus „cu urechile căzute”; pleoștit, adj. (turtit; decăzut; scund, de mică înălțime, abătut); pleoșteală, s. f. (depresiune); pleașcă, s. f. (pălărie moale); plești, vb. (Bucov., Maram., a se turti; Banat, a se piti). Pentru familia expresivă, cf. Iordan, BF, II, 186. Vezi definitia »
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour. – Din bour + suf. -esc. Vezi definitia »
MÂNĂSTIRESC, -EÁSCĂ adj. v. mănăstiresc. Vezi definitia »