ÎNGUSTÍME, îngustimi, s. f. Însușirea de a fi îngust. ♦ Fig. (Cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.). – Îngust + suf. -ime. Vezi definitia »

CHIABURÍME s. f. Totalitatea chiaburilor, mulțime de chiaburi. – Chiabur + suf. -ime. Vezi definitia »

SURZÍME, surzimi, s. f. (Rar) Surzenie. – Din surzi + suf. -ime. Vezi definitia »

a purta pe palme (pe cineva) expr. a îngriji foarte bine (față de cineva); a răsfăța (pe cineva). Vezi definitia »

nume de persoana suparacioasa Vezi definitia »