chibíț (-ți), s. m. – Persoană care asistă la jocul de cărți fără să ia parte efectiv la joc. Germ. Kiebitz (DAR). Sec. XIX. – Der. chibița (var. chibiți), vb. (a privi jocul altora); chibițărie, s. f. (îndeletnicirea de chibiț). Vezi definitia »

tîrnáț (tîrnațuri), s. n. – Pridvor, cerdac deschis al fațadei sau pe două sau trei laturi ale casei. Mag. tornác (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 162), cf. cr., slov. trnac, rut. tornac. Der. din lat. internatĭum (Philippide, Principii, 44) nu este posibilă. Mai ales în Trans. Vezi definitia »

HULUDÉȚ, huludețe, s. n. Fusul țevii de la suveica războiului casnic de țesut. [Var.: huduléț s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

PLICULÉȚ, pliculețe, s. n. Diminutiv al lui plic. – Plic + suf. -uleț. Vezi definitia »

ghemț s. m. – Piele de căprioară. Germ. Gemse (Iordan, BF, VIII, 227). Sec. XIX. Vezi definitia »