Definita cuvantului voință
VOÍNȚĂ, voințe, s. f. 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ, permisiune. 3. Intenție, scop, țel, țintă. 4. Dorință, poftă, chef. – Voi2 + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu voință
NARCOHIPNÓZĂ s.f. Sugestie hipnotică făcută în timp ce bolnavul este sub influența unui hipnagog. [< fr. narcohypnose, cf. gr. narke – narcotic, hypnos – somn]. Vezi definitia »
BATISFÉRĂ s. f. nacelă sferică suspendată cu un cablu, pentru cercetări submarine la mari adâncimi. (< fr. bathysphère) Vezi definitia »
SPONGIÓZĂ s. f. leziune microscopică a țesutului conjunctiv subcutanat, cu aspect spongios. (< fr. spongiose) Vezi definitia »
PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience. Vezi definitia »
UNDIȘOÁRĂ, undișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui undiță. Vezi definitia »