Definita cuvantului voință
VOÍNȚĂ, voințe, s. f. 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ, permisiune. 3. Intenție, scop, țel, țintă. 4. Dorință, poftă, chef. – Voi2 + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu voință
altădátă (odinioară) adv. Vezi definitia »
HEPARÍNĂ, heparine, s. f. Medicament care are proprietatea de a împiedica coagularea sângelui și care este folosit în cazul infarctului miocardic, al flebitelor etc. – Din fr. héparine. Vezi definitia »
GHIDRÓPĂ s. f. frânghie lungă legată de nacela unui balon și lăsată să atârne pe sol pentru a menține înălțimea. (< fr. guiderope) Vezi definitia »
SULFOCLORÚRĂ s. f. combinație a unei cloruri cu o sulfură. (< fr. sulfochlorure) Vezi definitia »
mílă (míle), s. f. – Unitate de măsură. Mr. milă. Lat. millia, prin intermediul ngr. μίλι, cf. alb., tc. mil. Sec. XVI. Vezi definitia »