Definita cuvantului voință
VOÍNȚĂ, voințe, s. f. 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ, permisiune. 3. Intenție, scop, țel, țintă. 4. Dorință, poftă, chef. – Voi2 + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu voință
SUSCEPTÁNȚĂ s. f. raportul dintre reactanța și pătratul impedanței unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. susceptance) Vezi definitia »
pala-búhă s.f. (reg.) 1. bufniță. 2. (deprec.) femeie nepieptănată. Vezi definitia »
CIREÁDĂ, cirezi, s. f. Grup numeros de animale cornute mari; ciurdă – Din sl. črĕda. Vezi definitia »
huțupínă, huțupíne, s.f. (reg.) 1. fată ori muiere voinică; huștupină. 2. iapă mare și slăbuță; mârțoagă. Vezi definitia »
natimálă s.f. (reg.) namilă, matahală, arătare. Vezi definitia »