CURAMÁ s. f. (Înv.) Colectă. – Din ngr. kuramás. Vezi definitia »

DEPRIMÁ vb. tr. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola. (< fr. déprimer, lat. deprimere) Vezi definitia »

ÎNDRUMÁ, îndrumez, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrúm] – În + drum. Vezi definitia »

ACLAMÁ vb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare) Vezi definitia »

înmiasmá, înmiasméz, vb. I (înv.) a infecta (aerul, un loc) cu miasme. Vezi definitia »