didáhie (-ii), s. f. – Predică. – Mr. dhidhănie. Ngr. διδαχή (Tiktin). Sec. XVII. Vezi definitia »

íie (-íi), s. f. – 1. Parte inferioară a pîntecelui. – 2. La cai, chișiță. – Var. ie. Mr. ile. Lat. ῑlia (Pușcariu 773; Candrea-Dens., 816; REW 4260; DAR), cf. alb. ijë, v. fr. illes. Pentru semantism cf. sensurile sp. empeine. Cuvînt rar, aproape uitat, fără îndoială din rațiuni de omonimie. Vezi definitia »

INIENCEFALÍE s. f. monstruozitate constând în retroflexia capului, cu fața orientală în sus, iniomul lipsind. (< fr. iniencéphalie) Vezi definitia »

NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo. Vezi definitia »

FIBRILÁȚIE, fibrilații, s. f. (Med., Fiziol.) Fiecare dintre contracțiile (neregulate ale) unei fibre sau ale unui grup de fibre musculare. – Din fr. fibrillation. Vezi definitia »