perechiúșă, perechiúșe, s.f. (reg.) pereche mică. Vezi definitia »

DENTÍSTICĂ s. f. Specialitate a medicinii care se ocupă cu bolile și cu îngrijirea dinților; stomatologie. – Dentist + suf. -ică. Vezi definitia »

deșugubínă (deșugubíni), s. f. – 1. Măcel, crimă. – 2. Sumă plătită ca amendă pentru a evita acuzația de crimă; pînă la 1753 a fost beneficiul marelui vornic și al vornicilor de poartă. – 3. Încurcătură, bucluc. – Var. șugubină. Sl. dusĕgubinŭ „pierzîndu-și sufletul” (Tiktin; Candrea). Termen juridic, popular cu forma de var., și cu sensurile 2 și 3. – Der. deșugubinar, s. m. (perceptor); deșugubinărie, s. f. (dare, tribut pe crimă), ambele înv. Vezi definitia »

LITERATÚRĂ s. f. 1. artă, creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului. ♦ (depr.) a face ~ = a părăsi domeniul faptelor reale, a trece la exagerări. 2. totalitatea operelor literare ale unei epoci, unei țări, unui scriitor. ◊ tot ceea ce s-a scris referitor la o problemă sau într-un anumit domeniu; bibliografie. (< fr. littérature, lat. literatura) Vezi definitia »

ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură. Vezi definitia »