CRANIOMETRÍE s. f. ramură a antropologiei care se ocupă cu luarea dimensiunilor și a indicilor craniului. (< fr. crâniométrie) Vezi definitia »

RINOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază bolile nasului. [Gen. -iei. / < fr. rhinologie, cf. gr. rhis – nas, logos – studiu]. Vezi definitia »

ANTRACOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a carbonului. (< fr. anthracothérapie) Vezi definitia »

ȘERBÍE s. f. Instituție feudală caracterizată prin starea de dependență personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea de șerb; iobăgie. – Șerb + suf. -ie. Vezi definitia »

HETEROMERÍE s. f. (biol.) 1. inegalitate numerică, neuniformitate a părților unor organe ale aceleiași specii. 2. influență reciprocă diferită a factorilor ereditari. (< fr. hétéromérie) Vezi definitia »