blúză (blúze), s. f. – Îmbrăcăminte ca o cămașă bărbătească. Fr. blouse. Vezi definitia »

MÁRNĂ, marne, s. f. Rocă sedimentară compusă din carbonat de calciu și argilă, în proporții variabile, de obicei de culoare cenușie, întrebuințată la fabricarea cimentului. – Din fr. marne, it. marna. Vezi definitia »

sîmbră (-re), s. f. – Asociație, societate, companie. Sl. sŭmbrŭ „tovarăș” (Miklosich, Fremdw., 125; Tiktin; Byhan 230), cf. mag. szimbra „societate”. – Der. simbrie (var. sîmbrie), s. f. (Trans., Mold., asociație de țărani, pentru lucrarea pămîntului în comun; salariu, plată), cf. ngr. σεμπριά „muncă în dijmă”, σέμπρος „dijmaș”; sîmbrălui, vb. (înv., a se asocia); sîmbraș, s. m. (înv., tovarăș de muncă, asociat); însîmbra, vb. refl. (Trans., a se asocia); simbriaș (var. sîmbriaș), s. m. (salariat, ziler). Vezi definitia »

BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui organ. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse. Vezi definitia »

BRÚMĂ¹ s. f. 1. Cristale de gheață care se formează noaptea pe plante, pe pământ sau pe suprafața corpurilor libere, în urma scăderii temperaturii sub zero grade. ◊ Compus: (reg.) floarea-brumei = brândușă. 2. (Pop.) Chiciură, promoroacă. 3. Strat fin alburiu care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... ◊ Expr. Ce bruma... sau bruma ce..., ce brumă de... = nimica toată, puțin. – Lat. bruma. Vezi definitia »