CÉRIU s.n. Metal strălucitor, moale și ductil din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. cérium < Ceres – zeița agriculturii la romani]. Vezi definitia »

PĂCURÍU, -ÍE, păcurii, adj. (Rar) De culoarea păcurii; negru. – Păcură + suf. -iu. Vezi definitia »

CIÁȚIU s. n. inflorescență cimoasă, o grupare de mai multe flori mascule fără înveliș, cu o singură floare femelă. (< lat. cyathium) Vezi definitia »

BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-iu. Vezi definitia »

ZẮFCHIU, zắfchiuri, s. n. (Var.) Zefchiu. Vezi definitia »