lap interj. – Exprimă zgomotul produs de a lipăi sau zgomotul produs de două corpuri care se lipesc, cum ar fi solul și piciorul gol sau mîna pălmuind o față. – Var. leap, leop, lip, liop. Creație expresivă, cf. hap, fr. lapper. – Der. lăpăi, vb. (a se bălăci, a plescăi), cf. bg. lapam „a înghiți”; lăpăit, s. n. (acțiunea de a bea cu zgomot); lapă, s. f. (terci), pe care Cihac, II, 668 și DAR îl derivă din gr. λαπᾶς; lepși, vb. (a pălmui; a turti), cu suf. expresiv -și (cf. Iordan, BF, II, 188); lepșit, adj. (turtit; prostit, zăpăcit, nătîng); leapșe, s. f. (palmă, scatoalcă; baba-oarba); leoapă, s. f. (scatoalcă); leopăi (var. liopăi, lipăi), vb. (a pălmui, a plescăi; a merge cu zgomot cu picioarele goale; a tropăi; a trăncăni), cf. rut. ljopaty „a flecări” (după Cihac, II, 169, din slov. lapiti, sb., cr. hlapiti „a plescăi”; după Scheludko, BA, I, 165, din rut.); liopăit (var. lipăit), s. n. (bălăceală, plescăit; tropăit); lioapă (var. liopă, leo(a)pă, (h)leoap(c)ă), s. f. (gură, plisc); leoampă, s. f. (poșircă, supă apoasă); lempăi, vb. (a mînca pe apucate, a ciuguli); liompoti (var. liopoti, leo(m)poti), vb. (Bucov., a sorbi, a hălpăi); leoarbă (var. lioarbă), s. f. (gură, plisc); leorbăi (var. liorbăi, leorhăi, leorpăi), vb. (a trăncăni; a bate cîmpii; a se bîlbîi; a hălpăi; a croncăni); leorbău, s. m. (flecar, golan, urlător); leorpăi (var. liorpăi), vb. (a flecări). Se întîlnesc cu der. expresive de la licăi și liorc; cf. și lipa. Vezi definitia »

SATRÁP, satrapi, s. m. Guvernator al unei satrapii, cu puteri absolute. ♦ Fig. Conducător despotic, rău; p. gener. persoană cu apucături dictatoriale. – Din fr. satrape, lat. satrapes. Vezi definitia »

PAP s. n. substanță lipicioasă, din gluten, folosită mai ales în încălțăminte. (< germ. Papp) Vezi definitia »

a bate la cap expr. a sâcâi, a tracasa. Vezi definitia »

CAP² s. n. parte a unui magnetofon sau casetofon în contact direct cu banda, servind la înregistrarea, redarea sau ștergerea impulsurilor electromagnetice. (după engl. head) Vezi definitia »