prelucúță, prelucúțe, s.f. (înv. și reg.) prelucă mică; poiană mică. Vezi definitia »

BUSÓLĂ s. f. 1. instrument dintr-un ac magnetic și un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic. ◊ a-și pierde busola = a se zăpăci. 2. (fig.) călăuză, conducător, ghid. (< fr. boussole) Vezi definitia »

IDÍLĂ s. f. 1. specie a liricii peisagiste și erotice care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică. 2. dragoste curată, naivă, tinerească. (< fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou) Vezi definitia »

bumáșcă (bumắști), s. f. – Bilet de bancă. Bg., rus. bumažka (Berneker 100; Pascu, Beiträge, 52). Cihac, II, 299, menționează mai puțin probabil, alb. punaškë „punguță”. Vezi definitia »

CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura. Vezi definitia »