INDICATÓR, -OÁRE I. adj. care indică, face cunoscut. II. s. n. 1. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. panou de semnalizare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. lucrare ca îndrumător. III. s. m. 1. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi definește evoluția. 2. substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. 3. plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia. IV. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. (< fr. indicateur) Vezi definitia »

DEJIVRÓR, dejivroare, s. n. Instalație de protecție a unui avion contra formării straturilor de gheață pe aripi, ampenaje, elice etc. în cursul zborului prin mase de aer umed și subrăcit. [Var.: degivrór s. n.] – Din fr. dégivreur. Vezi definitia »

SINCRONIZÓR s. n. factor de ambient care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm. (< fr. synchroniseur) Vezi definitia »

OOSPÓR s.m. (Bot.) Spor la alge și la ciuperci, format în oogon după fecundarea oosferei. [< fr. oospore, cf. gr. oon – ou, sporos – sămânță]. Vezi definitia »

PERTURBATÓR, -OÁRE adj. Care produce perturbații; perturbativ. [Cf. it. perturbatore, fr. perturbateur]. Vezi definitia »