mierlí (mierlésc, – ít), vb. – A muri. Țig. mer- „a muri”, viitor merla (Graur 170; Juilland 168), cf. țig. morlo „asasinat”, murlio „înmormîntare”. – Der. mierleală, s. f. (asasinat; moarte). Cuvînt de Arg. Vezi definitia »

șcrăblí, pers. 3 sg. șcrăbléște, vb. IV (reg.) a zgrepțăna, a roade. Vezi definitia »

BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mustra pe cineva îndelung. Vezi definitia »

MACCHIAIÓLI s. m. pl. grup de pictori italieni din Florența, din sec. XIX, care cultivau o pictură apropiată de cea a impresioniștilor. (< it. macchiaioli) Vezi definitia »

păpălí, pers. 3 sg. păpăléște, vb. IV refl. (reg.; despre fructe) a se strivi, a se terciui. Vezi definitia »