chirotí, chirotésc, vb. IV (reg.) 1. a face, a lucra. 2. a mișca (din picioare). Vezi definitia »

HÂRȘTI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva). [Var.: harș, hârș interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

CLINTÍ, clintesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca puțin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. Tranz. Fig. (De obicei în construcții negative) A determina pe cineva să renunțe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale. – Et. nec. Vezi definitia »

COMÁTI s. m. pl. nume dat de romani dacilor de rând. (‹ lat. comati) Vezi definitia »

IUȘTI interj. Cuvânt care imită sunetul produs de plesnitura biciului. (onomat.; cf. bâști, țuști; der. iúșcă s. f., iuștí vb. IV, iușní vb. IV, iúșniță s. f.) Vezi definitia »