TOREADÓR s. m. luptător cu taurii într-o coridă; torero. (< fr. toréador) Vezi definitia »

DUBLÓR s.n. 1. (Tehn.) Mașină pentru îndoit pachete de tablă în scopul laminării acesteia în foi subțiri. 2. (Electr.) Dispozitiv, circuit etc. care dublează o anumită mărime. [Cf. fr. doubleur, engl. dubler]. Vezi definitia »

STERTÓR s. n. (med.) respirație zgomotoasă; sforăit. (< fr. stertor) Vezi definitia »

ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Ademeni + suf. -tor. Vezi definitia »

CONSTRICTÓR, -OÁRE, constrictori, -oare, adj. Care se restrânge, care se contractă ◊ Mușchi constrictor = mușchi care se contractă și închide orificiile naturale din corpul viețuitoarelor. – Din fr. constricteur. Vezi definitia »