tululuít, tululuítă, adj. (reg.) amețit de nesomn. Vezi definitia »

ISMAILÍT s. m. membru al unei secte de musulmani șiiți, de un fanatism extrem. (< fr. ismailite) Vezi definitia »

MUTAZILÍT, mutazilíți, s. m. Aparținător al unei școli teologice islamice (Mutazilia) care a contribuit, în principal, la dezvoltarea sistemului dogmatic al Islamului sunnit prin adoptarea sistemului de gândire grecesc și folosirea procedeelor logice de demonstrație. Sub domnia califilor abbasizi și ca rezultat al luptelor politico-dogmatice din prima jumătate a secolului al VIII-lea, mutaziliții au constituit școala teologică conducătoare. Principiile de bază ale dogmaticii lor erau învățătura unității absolute a lui Dumnezeu (care excludea orice antropomorfism) și a dreptății lui Dumnezeu, care condiționa libertatea de voință a oamenilor. Învățătura mutaziliților a creării Coranului a devenit, vremelnic, dogmă de stat. Chiar dacă dogmatica mutaziliților a fost mai târziu abandonată, ea continuă să existe sub diverse forme modificate până în prezent. (din n. pr. Al-Mutazim) [Brockhaus] Vezi definitia »

SIXPARTÍT, -Ă adj. (Liv.) Compus din șase părți sau elemente. ◊ (Arhit.) Boltă sixpartită = boltă alcătuită din trei arce ogivale. [Et. incertă]. Vezi definitia »

chivernisit Vezi definitia »