Definita cuvantului zăton
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zăton
MUTÓN, mutoane, s. n. Blană de oaie vopsită și prelucrată. ♦ Haină confecționată din această blană. – Din fr. mouton. Vezi definitia »
PENTATLÓN s.n. 1. Ansamblu de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, luptă, salt, fugă, aruncare cu sulița). 2. Concurs sportiv constând din cinci probe diferite la care participă aceiași sportivi. [Pl. -oane, -onuri. / < fr., gr. pentathlon, cf. pente – cinci, athlon – luptă]. Vezi definitia »
TROMBÓN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta. 2. (Fam. și peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări. – Din fr. trombone. Vezi definitia »
FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roti, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. phaéton. Vezi definitia »
PROTÓN s. m. particulă elementară stabilă, cu masă mult mai mare decât a electronului și sarcina electrică egală în valoarea absolută cu a acestuia, dar pozitivă. (< fr. proton) Vezi definitia »