RÓINIȚĂ², roinițe, s. f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice; mătăciună, melisă (Melissa officinalis). – Roi² + suf. -niță. Vezi definitia »

SEMIÓZĂ s. f. ramură a semioticii care studiază procesele dinamice de transfer și transformare a simbolurilor. (< engl. semiosis) Vezi definitia »

BUNICÚȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică. – Bunică + suf. -uță. Vezi definitia »

ȘEVROTÍNĂ s.f. Plumb de vânătoare de mare calibru; alică. [< fr. chevrotine]. Vezi definitia »

DANTÉLĂ, dantele, s. f. Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle. Vezi definitia »