PODGÓRIE, podgorii, s. f. 1. Regiune întinsă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații masive de viță de vie (care asigură producerea unui anumit tip de vin); regiune viticolă. 2. (Înv.) Regiune de la poalele unui munte sau ale unui deal. [Acc. și: podgoríe] – Din sl. podŭgorije. Vezi definitia »

-ZOFÍE elem. v. -zof. Vezi definitia »

DISCROMÍE s. f. tulburare în pigmentația normală a pielii. (< fr. dyschromie) Vezi definitia »

TOXICOFOBÍE s.f. Teamă patologică de otrăviri; toxofobie. [Gen. -iei. / < fr. toxicophobie, cf. gr. toxikon – otravă, phobos – teamă]. Vezi definitia »

TOCOLOGÍE s. f. (Med.) Studiu al actului nașterii. – Din fr. tocologie. Vezi definitia »