OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din scr. opreg. Vezi definitia »

BLÍTZKRIEG BLIȚ-KRIG/ s. n. război-„fulger”. (< germ. Blitzkrieg) Vezi definitia »

VÍTREG, -Ă, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – Lat. vitricus. Vezi definitia »

năblég (= năvleg), năbleágă s. m., s. f., adj. (pl. năblegi, năblege) Vezi definitia »

tuarég (tu-a-) adj. m., s. m., pl. tuarégi; adj. f., s. f. tuarégă, pl. tuarége Vezi definitia »