ACOLÍT, -Ă I. s. m. f. cel care ajută pe cineva într-o acțiune (reprobabilă); complice. II. s. m. 1. ajutor al preotului în cultul catolic. 2. divinitate secundară. (< fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos) Vezi definitia »

cutit de mici dimensiuni Vezi definitia »

schirnogít -ă, adj. (reg.) schirnog, infirm. Vezi definitia »

STROPȘÍT, -Ă, stropșiți, -te, adj. 1. (Pop.) Zdrobit, sfărâmat, strivit în picioare. ♦ Stricat, deformat. 2. Fig. (Reg.; despre oameni; adesea substantivat) Zăpăcit, smintit; năbădăios, îndrăcit. 3. Fig. (Pop. și fam.; despre cuvinte) Pocit, deformat, schimonosit, stâlcit. – V. stropși. Vezi definitia »

ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În evul mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit. Vezi definitia »