MALEÓLĂ s.f. (Anat.) Fiecare dintre apofizele regiunii inferioare a tibiei și a peroneului, care formează glezna. [Pron. -le-o-. / < fr. malléole, cf. lat. malleolus – ciocănel]. Vezi definitia »

PIROGRAVÚRĂ s. f. tehnică de ornamentare a suprafeței unor obiecte din lemn, os, piele etc. cu un instrument ascuțit la vârf și înroșit. ◊ gravura obținută; obiect pirogravat. (< fr. pyrogravure) Vezi definitia »

RETASÚRĂ s.f. Gol format în piesele turnate din cauza contracției materialului în momentul solidificării. [< fr. retassure]. Vezi definitia »

PELVICELULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului celular al bazinului. [< fr. pelvicellulite]. Vezi definitia »

SUBDOMINÁNTĂ s. f. (muz.) treapta a patra a modurilor major și minor; acord construit pe această treaptă. (după fr. sous-dominante) Vezi definitia »