SANCȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Faptul de a sancționa; sancționare; confirmare, întărire a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a efectuat. ♦ Aprobare, întărire, confirmare. 2. Pedeapsă, osândă. ♦ (În dreptul internațional) Sistem de măsuri cu caracter de pedeapsă luate contra părții care nu respectă obligațiile asumate printr-o convenție. [Cf. fr. sanction, lat. sanctio]. Vezi definitia »

IRIZIÚNE s.f. (Liv.) Acțiunea de a râde de cineva; bătaie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. irrisio, fr. irrision]. Vezi definitia »

pricăjiciúne, pricăjiciúni, s.f. (înv.) pângărire, întinare, murdărire. Vezi definitia »

DECONGELAȚIÚNE s.f. v. decongelație. Vezi definitia »

NEGRITÚDINE s.f. (Liv.) Condiția celor de rasă neagră; caracterele acestei rase. [Cf. fr. négritude, engl. negritude]. Vezi definitia »