PLEOȘTÍT, -Ă, pleoștiți, -te, adj. 1. Lăsat într-o parte sau în jos; deplasat, deformat; turtit, strivit. ♦ Aplecat prin dărăpănare, distrugere, năruire. 2. Fig. (Fam.) Abătut, deprimat, descurajat, dezumflat. – V. pleoști. Vezi definitia »

HETEROCLÍT, -Ă adj. v. eteroclit. Vezi definitia »

RĂRÍT², -Ă, răriți, -te, adj. Mai puțin compact, cu elementele componente mai distanțate între ele. – V. rări. Vezi definitia »

PORTCUȚÍT s.n. Piesă a unei mașini-unelte în care se fixează unul sau mai multe cuțite în poziția dorită pentru prelucrarea pieselor. [< port- + cuțit, după fr. porte-cauteau]. Vezi definitia »

AUTOZÍT s. m. făt dezvoltat, în caz de monștri dubli, capabil de a trăi independent, deosebit de cel parazit. (< fr. autosite) Vezi definitia »