TORTÚRĂ, torturi, s. f. Suferință fizică (sau morală) violentă. – Din fr. torture, lat. tortura. Vezi definitia »

plămădíță s.f. (reg.) amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului; plămădeală. Vezi definitia »

șiríță, șiríțe, s.f. (reg.) 1. hotar între două proprietăți. 2. șir de nori subțiri. 3. plantă care crește în lanurile de cereale. Vezi definitia »

a-și da arama pe față expr. a-și dezvălui adevăratul caracter. Vezi definitia »

LÉMĂ¹ s. f. 1. enunț preliminar care servește demonstrării unei teoreme. ◊ (fil.) propoziție pe care o știință o presupune adevărată fără a o demonstra, preluând-o de la o altă știință. 2. cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical. (< fr. lemme, gr. lemma) Vezi definitia »