DURDUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui. Vezi definitia »

gărduit, -ă, gărduiți, -te adj. (intl.) arestat, închis. Vezi definitia »

EMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus) Vezi definitia »

aripárit, -ă, aripáriți, -te adj. (înv.; despre oi) care merge totdeauna la marginea cârdului Vezi definitia »

muscărít, muscărítă, muscăríți, muscăríte, adj. (reg.) 1. pătat, murdărit de muște. (s.f.) loc la umbră ferit de muște, unde stau vitele la prânz. Vezi definitia »