BUTÁRGĂ s. f. mâncare din icre de chefal presate, sărate și uscate sau afumate. (< fr. boutargue) Vezi definitia »

vagínă (teacă Ia frunză) s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne Vezi definitia »

ALCHÉNĂ, alchene, s.f. Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu legături simple carbon-carbon și carbon-hidrogen și o singură legătură dublă carbon-carbon. Vezi definitia »

MẮTURĂ, mături, s. f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu același nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăță o suprafață. ◊ Loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee întrebuințate la confecționarea măturilor (1); a) plantă bogat ramificată, cu flori verzi și violete; mei-tătăresc (Sorghum vulgare); b) plantă înaltă până la 2 metri, cu frunza lată și cu tulpina bogată în materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de mături (2). 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, stufoasă, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosită la confecționarea măturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (În sintagma) Mături de vrăjitoare = simptom de boală la pomii fructiferi și la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii și caracterizat prin apariția pe ramurile atacate a unor ramificații degenerescente subțiri și dese. – Et. nec. Vezi definitia »

HEMAGLUTINÍNĂ s. f. aglutinină capabilă să producă agregarea hematiilor. (< fr. hémagglutinine) Vezi definitia »