Definita cuvantului zebu
ZÉBU s. m. Animal mamifer domesticit din țările tropicale, asemanător cu boul, caracterizat printr-o cocoașă de grăsime pe greabăn (Bos indicus). [Acc. și: zebú] – Din fr. zébu.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zebu
TABÚ s. n. 1. (în religiile primitive) interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni de ordin magic și social. ◊ situație, obiect, persoană, funcție (interzise) obiect al unei credințe sau al unor practici religioase. 2. (fig.) interdicție nejustificată. ◊ (fam.) persoană, obiect, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu pot fi criticate. 3. interdicție de vocabular determinată de superstiții sau de pudoare, care duce înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforice. (< fr. tabou) Vezi definitia »
BARBU, Ion (pseud. literar al lui Dan Barbilian) (1895-1964, n. Cîmpulung), poet și matematician român. Prof. univ. la București. Lucrări în domeniul geometriei, algebrei și teoriei numerelor („Teoria aritmetică a idealelor”, „Grupuri cu operatori”). Ca poet, a debutat la „Sburătorul”. Versurile de început, parnasiene prin expresia solemnă, sentențioasă, dezvăluie un spirit dionisiac, o energie telurică. Baladele „După melci”, „Riga Crypto și lapona Enigel” trasfigurează un univers naturist, dînd valoare mitică anecdotei lirice. Evocator pitoresc și nostalgic al lumii balcanice („Isarlîk”). În ultima perioadă a creației, se orientează spre o lirică ermetică și inițiatică, țintînd puritatea esențelor („Joc secund”, „Uvedenrode”). Susținător al unei arte poetice intelectualiste, al unui lirism sublimat prin cerebralizare. Eseuri polemice, remarcabile prin dialectica paradoxală a ideației, prin rafinamentul expresiei. Traduceri din Shakespeare („Richard al III-lea”). M. post-mortem al Acad. (1990). Vezi definitia »
ZÉBU s. m. Animal mamifer domesticit din țările tropicale, asemanător cu boul, caracterizat printr-o cocoașă de grăsime pe greabăn (Bos indicus). [Acc. și: zebú] – Din fr. zébu. Vezi definitia »
ALBU (ALBU CEL MARE) (?-1460), mare dregător din Țara Românească. Complotînd împotriva domniei, a fost ucis de Vlad Țepeș. Vezi definitia »
ighibu s.n. 1. sex a (se) ighibughiza v.t. a face sex Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z