țîrcóvnic (-ci), s. m. – Dascăl. – Var. țercovnic, țîrcomnic. Sl. crŭkovĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 435; Conev 108), cf. bg. crăkovnik, slov., rus. cerkovnik. Vezi definitia »

PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. Vezi definitia »

SPÁTIC, -Ă adj. Referitor la spat, cu lame ca spatul. [Cf. fr. spathique]. Vezi definitia »

ARPAGÍC s. n. Ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa obișnuită. – Tc. arpacik (bg. arpağik). Vezi definitia »

OMBILÍC s.n. Organ prin care fătul este legat de corpul mamei; (pop.) buric. [< fr. ombilic, cf. lat. umbilicus]. Vezi definitia »