záre (zắri), s. f. – 1. Strălucire. – 2. Lumină, rază. – 3. Nălucă, iluzie. – 4. Limită a vizibilității, orizont, depărtare. – 5. Culme, creastă. – Mr. dzare, megl. zari. Sl. zarĭa, zorĭa „strălucire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zori. – Der. zări, vb. (a întrevedea ceva, a repera; a observa, a remarca), mr. andzărire, a cărui legătură cu sl. zrĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 23) este doar indirectă; zăranie, s. f. (Trans., aparență); întrezări, vb. (a întrevedea), formată după fr. entrevoir; zariște, s. f. (orizont). – Din rom. provin ngr. ζιαριζω (Murnu, Lehnw., 25) și rut. zyryty „a privi” (Candrea, Elemente, 409). Vezi definitia »

ȘEZĂTOÁRE, șezători s.f. v. șezător (2) [DEX'98]. Vezi definitia »

precolectare Vezi definitia »

tulburare psihicaçonsta in nerecunoasterea fetelor umane familiare,mergand chiar pana la nerecunoasterea propriei fete in oglinda sau fotografii. Vezi definitia »

SPAȚIÉRE, spațieri, s. f. Acțiunea de a spația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. spația. Vezi definitia »