TĂPĂLĂGÓS, -OÁSĂ, tăpălăgoși, -oase, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni și animale) Care are picioarele mari și un mers greoi; tăpălog, tăpănos. 2. (Despre plante) Cu frunze mari, late. – Tăpălagă + suf. -os. Vezi definitia »

pilós, piloásă, pilóși, piloáse, adj. (pop.; despre ființe) 1. puternic, rezistent, tare; răbdător, tenace. 2. (fig.) care folosește pilele în relații, cu pile. 3. (reg.; despre pâine, cozonaci etc.) care nu este bine copt. Vezi definitia »

SCOS, (2) scosuri, s. n. 1. Faptul de a scoate. 2. (Înv.) Ornament ieșit în afară pe suprafața unei construcții. Vezi definitia »

ARGOS, polis în Grecia antică (NE Peloponesului), întemeiat la începutul milen. 2 î. Hr.; centrul politic și și cultural al Argolidei. Vezi definitia »

FERÓS, -OÁSĂ adj. (Despre substanțe, minereuri) Care conține fier bivalent. ♦ (Despre materiale) Care conține componenți cu fier. [Cf. it. ferroso, fr. ferreux]. Vezi definitia »