Definita cuvantului zeu
ZEU2, zei, s. m. Divinitate păgână; idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influență (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute de cei mari, de conducători. – Lat. deus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zeu
iréu (iréi), s. m. – Berbec de prăsilă. Mag. ürü (Cihac, II, 509). În Trans. Vezi definitia »
CORIFÉU, -ÉE I. s. m. conducător al corului în teatrul antic grecesc. ◊ cântăreț solist într-un cor. ◊ balerin care conduce un ansamblu de balet. II. s. m. f. om de seamă cu rol conducător într-un domeniu al științei sau al artei. (< fr. coryphée, gr. koryphaios, șef) Vezi definitia »
saleu, saleuri s. n. (adol.) penis. Vezi definitia »
PULTACÉU, -CÉE, pultacei, -cee, adj. (Med.) Păstos. ◊ Anghină pultacee = anghină cu amigdalele acoperite de un exsudat alb. – Din fr. pultacé. Vezi definitia »
AȘTILEU, com. în jud. Bihor, pe valea Crișului Repede; 4.249 loc. (1991). Expl. de marmură, argile refractare, nisipuri și calcare. Combinat de lianți și azbociment (Chistag). Hidrocentrală. Vezi definitia »