CABÍNĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, având diverse destinații. ◊ Cabină telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; cabină spațială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauții în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin]. Vezi definitia »

OPÁIȚĂ s. f. v. opaiț. Vezi definitia »

ANTICRÉZĂ s.f. v. antihreză. Vezi definitia »

ESOFAGOSTENÓZĂ s. f. îngustare anormală a cavității esofagului. (< fr. oesophagosténose) Vezi definitia »

BAUXÍTĂ, bauxite, s. f. Oxid de aluminiu care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite. Vezi definitia »